Skip to content Skip to left sidebar Skip to right sidebar Skip to footer

Scurt istoric

Prima atestare documentară a localităţii Bârzava datează din anul 1471. Satul Bătuţa este atestat documentar în anul 1851, Căpruţa în anul 1350, Dumbrăviţa în anul 1471, Groşii Noi în anul 1515, Lalaşinţ în anul 1585, Monoroştia în anul 1350 şi Slatina de Mureş în anul 1439.

Denumirea localităţii, Bârzava, este de origine dacică, conform opiniei istoricului Constantin C. Giurăscu. Zona Bârzavei a fost locuită încă din epoca pietrei, găsindu-se resturi de obiecte din ceramică înspre hotarul cu comuna Conop. Continuarea locuirii s-a făcut şi în perioada dacică şi romană.

Prima atestare documentară a localităţii Bârzava este din 11 decembrie 1471, când familia nobiliară Abrahamffy dă în zălog domeniile sale de la Căpruţa, Bârzava şi Dumbrăviţa. Vatra satului era pe Valea Bârzavei la circa18 km,la Piatra Păcurarului.

Conform unei conscripţii otomane din anul 1554, satele de pe Valea Mureşului sunt sub ocupaţie turcească. Zona va fi eliberată în anul 1955 de către armatele lui Mihai Viteazul. După moartea lui Mihai Viteazul, zona ajunge din nou sub stăpânirea turcilor, făcând parte din sangeacul Lipovei. Armatele habsburgice cuceresc Lipova în 1688, după care zona intră sub stăpânirea habsburgică.

Conscripţiile habsburgice din secolul XVIII aduc date privind locuitorii din zona Bârzavei. Astfel, în anul 1720, la Bârzava erau 5 familii de iobagi, în 1743, 27 familii în frunte cu un jude, un jurat şi un gornic, în anul 1785 sunt amintite 82 de familii iobăgeşti. Locuitorii din părţile Bârzavei participă la răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan din 1784 – 1785. La Bârzava, ţăranii pradă şi ard casa domnească a nobilului Kasozonyi. Moara domnească este incendiată de Gheorghe Berar care împreună cu Stănij Munteanu, primar, sunt învinuiţi de instigare la revoltă şi condamnaţi la moarte. Sătenii din Bârzava participă şi la evenimentele din timpul Revoluţiei de la 1848. În matricola bisericească se consemnează că la 25 noiembrie 1848, 5 bărbaţi sunt spânzuraţi la poalele dealului Ciot. Numele lor au fost: Crişan Toader, Moldovan Nicolae, Dehelean Todor, Rus Pavel şi Jivan Gheorghe.

Prima şcoală românească la Bârzava ia fiinţă în 1791. În 1851, în Bârzava trăiau 1421 de locuitori. În anul 1873 ia fiinţă Parohia Greco-Catolică. În 1880, în cadrul Bisericii Ortodoxe se înfiinţează corul bărbătesc.

Locuitorii Bârzavei participă la cele două războaie mondiale, mărturie a vitejiei şi eroismului lor fiind monumentele ridicate în apropierea bisericilor din Bârzava, Căpruţa, Dumbrăviţa şi Lalaşinţ.

Dintre personalităţile marcante ale Bârzavei amintim pe: marele dirijor Iosif Conta născut la Monoroştia, senatorul Gheorghe Pleş, fiul acestuia Mircea Ionel Pleş, doctor şi scriitor, inginerul Vasile Cota fostul şef al Ocolului Silvic Bârzava, preotul şi compozitorul Gheorghe Hubic, preotul Aurel Birău, preotul Octavian Câmpeanu şi învăţătorul Iosif Dohangie.